OBOSEALA VIZUALĂ
Pentru a beneficia de o vedere clară la distanţe mici ochii realizează o focalizare precisă datorată procesului de acomodaţie. Pentru a realiza focalizarea, elementele interne ale ochilor suportă modificări ale dimensiunilor, poziţiilor reciproce şi ale proprietăţilor optice.
Dintre acestea, cristalinul, care este o lentilă biconvexă, este responsabil aproape în totalitate pentru formarea unei imagini clare pe retină (fovee) în timpul procesului de acomodaţie. Pentru aceasta el îşi modifică dimensiunea axial, razele de curbură şi indicele de refracţie. Totodată, pentru obţinerea unei mai mari profunzimi a cîmpului vizual şi reducerea aberaţiilor cromatice produse de modificările cristalinului, irisul se contractă şi reduce dimensiunea pupilei.
Aceste “reglaje” sunt însoţite de procesul de convergenţă prin care fiecare glob ocular este rotit spre nas şi în jos, de musculatura externă, astfel încît ambii ochi să privească acelaşi punct din spaţiu. S-a constatat că există o legătură suficient de strînsă între acomodaţie şi convergenţă, ceea ce se constituie într-un argument suficient de solid pentru ca miopii să poarte ochelarii şi atunci cînd citesc, chiar dacă pot vedea suficient de bine fără ochelari la distanţe mici.
La fiecare schimbare de direcţie şi distanţă de privire, oricît ar fi de mică, musculatura ochilor efectuează micro-reglaje în sensul ajustării focalizării, dimensiunii pupilei şi convergenţei.
Toate aceste acţiuni, care au loc în interiorul sau exteriorul globilor oculari, sunt realizate de diferite grupuri de muşchi ca urmare a comenzilor primite de la nivel cerebral. Datorită condiţiilor constante de lucru îndelungat (scris, citit, utilizarea terminalelor video, alte activităţi specifice diverselor locuri de muncă etc.) acţiunea continuă a muşchilor este urmată de oboseală oculară. Astfel apar durerile oculare, ochii roşii, vederea neclară sau dublă (diplopie).
Oboseala oculară afectează în mod direct acuitatea vizuală, acomodaţia, sensibilitatea la contraste şi viteza de percepţie. Afectarea acestor funcţii şi capacităţi generează dureri de cap (cefalee), dificultăţi de concentrare şi scăderea randamentului în activitate.
În cazul hipermetropilor tineri sau persoanelor cu un program de muncă prelungit se poate constata apariţia spasmului acomodativ sau a astenopiei acomodative.
Deseori, cînd activitatea nu este întreruptă de pauze, poate apărea spasmul acomodativ care este produs de contractura constantă a muşchilor oculari implicaţi în procesul de acomodaţie. Practic, se manifestă prin imposibilitatea relaxării musculaturii care acţionează cristalinul atunci cînd privim la distanţă, generînd o falsă miopie. Vedem bine aproape dar semnalăm vedere neclară la distanţă.
Din nefericire, încă mai există cazuri în care, după terminarea programului de muncă, persoane cu probleme vizuale se prezintă la cabinet pentru a solicita un control rapid de verificare, fără a menţiona condiţiile speciale de lucru, iar optometrişti sau oftalmologi mai puţin experimentaţi prescriu ochelari pentru miopie.
La persoanele al căror loc de muncă necesită folosirea constantă a vederii la distanţe mici poate apare astenopia acomodativă. Subiectul poate citi cu uşurinţă la început dar după un interval de timp relativ scurt simte că literele nu mai sunt clare şi “fug”. După o pauză poate relua activitatea dar nu pentru mult timp, fiind nevoit să întrerupă frecvent pentru a permite relaxarea musculaturii.
În cadrul unor studii, pe lîngă neclaritatea produsă de schimbarea puterii cristalinului, au fost măsurate aberaţiile optice produse suplimentar de modificarea formei acestuia şi s-a constatat o creştere semnificativă a valorilor pentru un stimul acomodativ de trei dioptrii. Acest stimul acomodativ apare la utilizarea unor distanţe de lucru (citit, scris, monitor etc.) de 30-35cm. Concluzia este că distanţele scurte de vizualizare au efecte negative asupra vederii.
Atît spasmul acomodativ cît şi astenopia acomodativă sunt reversibile dacă repausul vizual este suficient iar după reînceperea activităţii programul şi condiţiile de lucru sunt îmbunătăţite (pauze de lucru, mărirea distanţelor de vizualizare, exerciţii de relaxare oculară). De asemenea, prescrierea ochelarilor de lucru cu lentile cu putere refractivă mică (+0,25dpt. sau +0,50dpt.) aduce un plus de confort vizual datorită diminuării efortului de focalizare. Persoanele cu hipermetropie trebuie să beneficieze de compensarea optică necesară sau chiar de ochelari de lucru cu valori ale puterii lentilelor mai mari cu (+0,25dpt. sau +0,50dpt.). Aceste lentile oferă ochilor o anumită protecţie la efortul acomodativ.
Uzual, recomandările specialistului vizează soluţia cea mai bună pentru necesităţile dumneavoastră. Variantele inferioare sau superioare soluţiei propuse aduc un deficit, respectiv un plus de confort vizual sau influenţează uşurinţa în întreţinere a ochelarilor, dar şi diferenţe de cost.
Nu există un răspuns pentru întrebarea generală “Care sunt cei mai buni ochelari, … dar care este cea mai bună lentila?” sau “Care este cel mai mic preţ?”.
Întrebarea corectă este “Ce fel de ochelari corespund cel mai bine necesităţilor mele vizuale?”.