PROTECȚIA OCHILOR ÎN FAȚA MONITORULUI și nu numai …
Dintre persoanele purtătoare sau nepurtătoare de ochelari de vedere, care desfăşoară activităţi ce necesită utilizarea vederii la distante scurte şi care acuză senzaţii vizuale neplăcute sau dureri de cap în timpul activităţii sau după aceea, cei mai mulţi sunt utilizatori de calculator sau alte dispozitive electronice cu afişaj.
Totuşi, nici cei care scriu, citesc, pictează, restaurează sau efectuează orice activitate profesională sau liber aleasă (bijutieri, gravori, ceasornicari, electronişti etc.), care impune vizualizarea detaliilor la distanţă redusă (în mod special 30 – 80cm), nu sunt ocoliţi de efectele neplăcute menţionate anterior.
Dacă atunci cînd lucraţi sau după încetarea activităţii resimţiţi adesea cel puţin una dintre senzaţiile enumerate în continuare ar putea fi necesar să efectuaţi schimbări în stilul de lucru sau să apelaţi la ajutor:
– ochi uscaţi, usturimi, clipiri frecvente;
– senzaţia de vedere neclară care dispare după o pauză de lucru;
– vedere neclară temporară sau constantă cînd priviţi la distanţă;
– ochi roşii, dureri oculare;
– ameţeli, dureri de cap;
– dificultate de concentrare, literele sau chiar rîndurile “fug”.
Una dintre cauzele comune acestor stări este utilizarea frecventă, timp îndelungat, a vederii la distanţă scurtă.
“Dezvoltarea omului în societate şi-a pus amprenta nu numai asupra conduitei umane, a dezvoltării creierului uman, ci şi asupra organelor de simţ” – afirma un reputat psiholog.
Prin urmare, putem concluziona că perfecţionarea vederii, de-a lungul evoluţiei speciei umane, s-a produs în urma unui proces direct dependent de necesităţile vizuale. În trecut oamenii îşi utilizau vederea în special pentru a privi la distanţă mare, situaţie impusă de condiţiile de viaţă (cultivarea plantelor, vînatul, activităţi în spaţii deschise, depistarea pericolelor în timp util etc.).
Ulterior, apariţia meşteşugurilor, a scrisului iar mai tîrziu şcolarizarea, munca în spaţii restrînse au impus noi condiţii de solicitare, îndeosebi la distanţe de vedere mici (studiul, proiectarea, precizia, execuţia de obiecte miniaturale etc.). Din punct de vedere al interpretării multitudinii de obiecte noi, simboluri, scheme etc. omul a perfecţionat procese cerebrale tot mai complexe pentru a beneficia de soluţii în timp real la situaţii tot mai diversificate. Totuşi, stimulii vizuali actuali aflaţi în apropierea noastră constituie factori extrem de solicitanţi pentru vedere care nu a fost suficient pregătită de către evoluţia naturală, aceasta avînd un ritm lent.
Pentru a vedea clar la distanţe reduse ochii trebuie să realizeze o focalizare, proces care poartă denumirea de acomodaţie. Pentru a realiza o focalizare precisă unele structuri interne ale ochilor suportă modificări semnificative. O distanţă mică de vizualizare presupune un efort intens.
Recomandare: În timpul lucrului încercaţi să utilizaţi o distanţă de vizualizare cît mai mare astfel încît să diminuaţi efortul depus pentru realizarea acomodaţiei (focalizării).
Alternaţi cît mai des posibil distanţele de vizualizare aproape – departe sau faceţi pauze în care să priviţi pe fereastră. Dacă încăperea nu are ferestre priviţi la cel mai îndepărtat obiect.
Pentru menţinerea tonusului funcţiilor vizuale pot fi practicate exerciţii de antrenament vizual.
În pauze nu înlocuiţi cartea sau monitorul cu o revistă, pentru ochi nu va fi nicio schimbare!
Ochiul uman are o frecvenţă medie de 10-20 de clipiri pe minut. Atunci cînd privim aproape şi ne concentrăm asupra unor detalii vizuale frecvenţa clipirilor scade semnificativ în mod natural. Continuînd să lucrăm multe ore partea expusă a globului ocular, în special corneea, începe să se deshidrateze, ceea ce provoacă senzaţia de ochi uscat şi ne obligă să ne “frecăm” la ochi.
Din punct de vedere optic, aspectul cel mai important al deshidratării corneei este pierderea parţială şi temporară a transparenţei făcînd dificilă urmărirea textului sau a detaliilor, producînd senzaţia de “ceaţă pe ochi”.
Efectele neplăcute sunt accentuate dacă suntem plasaţi în curent de aer sau încăperea este dotată cu instalaţie de climatizare care contribuie suplimentar la uscarea filmului lacrimal de pe cornee.
Recomandare: În timp ce lucraţi clipiţi frecvent, în mod voluntar. Cînd faceţi pauză strîngeţi pleoapele cîteva secunde apoi eliberaţi-le şi clipiţi des. Astfel puteţi reuşi să asiguraţi rehidratarea corneei.
Din unele articole de presă sau chiar în unele cabinete optometrice şi oftalmologice “aflăm” că avem probleme vizuale cînd lucrăm la calculator datorită “radiaţiilor nocive emise” de monitor. Evident, nu ni se spune care sunt acele radiaţii nocive. Totodată, din aceleaşi articole sau în aceleaşi cabinete aflăm şi soluţia: lentile de protecţie cu tratament antireflex. În plus se adaugă explicaţia că tratamentul antireflex protejează ochii de radiaţia monitorului. Probleme similare apar şi la utilizarea altor dispozitive cu afişaj (laptop, tabletă, smartphone etc.). Pentru informare consultaţi pagina Antireflex.
Adesea ne sunt expuse proprietăţile materialelor şi filtrelor aplicate pe lentile, de a opri radiaţiile ultraviolete (UV) şi radiaţiile albastre emise de monitor. Este adevărat că materialul celor mai multe lentile oftalmice filtrează în mare parte radiaţiile UV. De asemenea şi unele filtre aplicate pe suprafeţele lentilelor. Filtrele de culoare maro (10 – 15%) sau anumite filtre asimilate tratamentului antireflex reduc nivelul de radiaţii albastre.
Întrebare: De ce nu se pune problema protecţiei faţă de radiaţiile UV emise de clasicele lămpi fluorescente (tip neon) în condiţiile în care nivelul radiaţiilor UV emise de acestea este mai mare decît în cazul altor dispozitive?
Este cunoscut faptul că descărcările electrice în gazul care conţine vapori de mercur produc aproape în totalitate emisii în spectrul UV. Substanţa fluorescentă depusă pe tubul de sticlă converteşte o parte din radiaţia UV în radiaţie vizibilă. Restul de radiaţie UV ar trebui să fie reţinut în interiorul tubului de sticlă. Totuşi, măsurătorile efectuate detectează prezenţa radiaţiilor UV şi în afara tubului de sticlă, nivelul acestora depinzînd de calitatea luminoforilor (substanţele fluorescente), uniformitatea straturilor depuse precum şi de alţi factori.
În plus, lămpile fluorescente nu emit lumina în tot spectrul vizibil. Ele pot crea senzaţia de lumină naturală dar în realitate prezintă zone de maxim şi minim pentru anumite culori din spectru. Prin urmare, anumite culori pot fi foarte puternice iar altele absente, în special în cazul lămpilor de calitate inferioară. Astfel se explică situaţia în care cumpărînd un articol de îmbrăcăminte de o anumită culoare constatăm ulterior pe stradă, la lumină naturală, că ne-am înşelat în privinţa nuanţei alese.
Este binecunoscut faptul că orice aparat care funcţionează cu energie electrică emite radiaţii electromagnetice care produc efecte asupra organismului uman dar care nu au fost pe deplin elucidate pînă în prezent. Cu siguranţă putem afirma că monitorul nu face excepţie.
Întrebare: De ce întrebăm cum să ne protejăm de radiaţiile monitorului cu mai multă insistenţă decît în cazul telefonului mobil a cărui funcţionare se bazează în special pe recepţia şi emisia de radiaţii electromagnetice?
Întrebare: De ce semnalăm apariţia disconfortului doar atunci cînd lucrăm la calculator, laptop, tabletă şi nu cînd folosim alte aparate (electrocasnice)?
Răspuns: Pentru că simţim efecte neplăcute. Iar efectele pe care le conştientizăm şi care ne deranjează zilnic nu au o legătură semnificativă cu “radiaţiile nocive”.
Mai exact, la fel ca în cazul celor care citesc, scriu, pictează etc., la monitor şi alte dispozitive cu afişaj, din cauza utilizării frecvente, timp îndelungat, a vederii la distanţă scurtă, apar senzaţii neplăcute. În plus, cînd folosim calculatorul în mod constant, solicitarea ochilor, produsă de distanţa redusă de lucru, este amplificată de problemele specifice oricărui tip de ecran: calitatea imaginii digitale (pixelizarea) şi luminozitatea puternică.
Imaginea oferită de un ecran (redată prin pixeli) este diferită de aceeaşi imagine obţinută prin tipărire. Această diferenţă se explică prin dimensiunea mai mare a pixelului de pe ecran faţă de cea a punctului tipografic de pe pagina cărţii.
Practic, pe ecran orice linie înclinată apare sub forma unei înşiruiri de mici pătrate sau dreptunghiuri. Astfel, orice caracter alfanumeric va avea marginile înclinate obţinute dintr-o succesiune de mici colţuri. Cu cît dimensiunea detaliului, care trebuie perceput, se reduce, apropiindu-se de dimensiunea pixelului, cu atît va fi mai dificil de interpretat simbolul respectiv.
Disconfortul vizual devine şi mai important în cazul imaginilor complexe care conţin detalii de culori variate.
În imaginea următoare se pot vedea diferenţele de calitate dintre conturul literei tipărite (litera din partea stîngă) şi conturul literei oferite de ecranul monitorului (litera din partea dreaptă).
Pentru imagini care conţin elemente grafice de dimensiuni mari pixelizarea nu este foarte supărătoare. În cazul vizualizării caracterelor de mici dimensiuni prezenţa pixelilor poate genera confuzie. Ochii trebuie să capteze mai mult timp imaginea pentru a transmite către creier suficiente detalii vizuale care permit interpretarea corectă a simbolurilor sau elementelor de pe ecran.
Abundenţa detaliilor vizuale determină o cantitate mai mare de informaţie care trebuie procesată de creier şi grăbeşte apariţia oboselii.
Recomandare: În timp ce lucraţi la calculator staţi la o distanţă cît mai mare faţă de monitor (min. 60cm) iar atunci cînd este posibil măriţi imaginile sau textul de pe ecran.
Trebuie menţionat faptul că singura radiaţie emisă de monitor la un nivel ridicat, care ne afectează ochii, este radiaţia din spectrul vizibil (lumina) fără de care nu am putea vedea, în special lumina albastră.
Pentru a respecta anumiţi parametri de funcţionare monitorul emite lumină. Din acest motiv, luminozitatea ecranului este mai mare decît cea a spaţiului din jurul său. Cînd privim la monitor, datorită luminozităţii ridicate, irisul se contractă pentru a reduce dimensiunea pupilei şi implicit nivelul de radiaţie luminoasă care intră în ochi şi ajunge pe retină. Pupila are un rol similar diafragmei de la aparatele foto. Contracţia prelungită a irisului produce oboseală.
În cazul în care cel care lucrează la calculator trebuie să introducă diferite date este nevoit să privească alternativ la monitor şi tastatură sau chiar să vizualizeze conţinutul unor documente. Astfel este obligat să privească în direcţii diferite obiecte din cîmpul vizual (monitor, tastatură, documente, stilou) care au luminozităţi diferite. Schimbările frecvente de luminozitate produc reacţii ale irisului (contracţii şi dilatări) care conduc la apariţia oboselii.
Pentru a atenua luminozitatea ecranului producătorii de lentile oftalmice oferă la cerere un filtru colorat (10 – 15%). Problema este parţial rezolvată deoarece diferenţele de luminozitate dintre monitor şi tastatură nu sunt atenuate de filtrul respectiv.
Recomandare: În timp ce lucraţi reduceţi luminozitatea ecranului pînă la un nivel minim acceptabil. Totodată, asiguraţi-vă că în spaţiul de lucru nu sunt zone lipsite de luminozitate sau iluminate excesiv.
Plasaţi monitorul astfel încît pe suprafaţa lui să nu se reflecte sursele de lumină.
După toate aceste informaţii şi recomandări probabil că doriţi un răspuns la întrebarea:
Care este cea mai bună soluţie?
Singura soluţie sigură este să folosiţi dispozitivele cu afişaj electronic cît mai puţin timp.
Cum pentru cei mai mulţi dintre dumneavoastră această soluţie este imposibilă asiguraţi-vă că respectaţi recomandările anterioare.
Deşi procesele de prelucrare a informaţiei vizuale, care au loc la nivelul creierului, sunt departe de a fi elucidate s-a constatat că efortul depus pentru interpretarea imaginilor prezentate pe ecrane este mai mare decît în cazul imaginilor tipărite. Prin urmare, un monitor (LCD, PLASMA, LED) cu rezoluţie superioară, în general avînd caracteristici superioare, este de preferat unuia inferior. În privinţa dispozitivelor tip e-INK avantajul constă în faptul că nu emit lumină ci se bazează pe reflexia luminii la fel ca o carte obişnuită.
Pentru cei care lucrează timp îndelungat cu imagini statice sunt recomandate pauze mai dese deoarece vizualizarea continuă a aceleiaşi imagini produce apariţia fenomenului de post-imagine (persistenţa imaginii sau a “negativului” acesteia în cîmpul vizual) atunci cînd îndreptăm privirea în altă direcţie. De asemenea, vederea cromatică poate fi afectată temporar.
În sfîrşit şi un mic ajutor pentru toţi cei care îşi folosesc vederea la distanţă scurtă.
S-a constatat că prescrierea ochelarilor cu lentile cu putere refractivă mică (+0,25dpt. sau +0,50dpt. în funcţie de condiţiile de lucru) sau creşterea puterii lentilelor, deja prescrise în cazul purtătorilor de ochelari, cu aceste valori, poate aduce un plus de confort vizual datorită diminuării efortului de focalizare (acomodaţie). Dezavantajul este generat de necesitatea păstrării unei distanţe de vizualizare aproximativ constantă.
O variantă superioară a acestei soluţii sunt lentilele care în partea superioară sunt lipsite de putere refractivă sau au valorile necesare vederii la distanţă iar spre partea inferioară puterea creşte continuu cu pînă la 0,45 – 0,85dpt. Astfel de lentile sunt realizate pentru a permite o mai rapidă focalizare la diferite distanţe de lucru corespunzător înălţimii la care sunt plasate obiectele în cîmpul vizual (monitor – mai departe şi mai sus, tastatură – mai jos şi mai aproape, documente – mai jos şi mai aproape decît tastatura). De asemenea, dispunerea obiectelor pe suprafaţa mesei de lucru permite utilizarea unor astfel de lentile.
Prin prescrierea acestui tip de lentile se urmăreşte evitarea spasmului acomodativ şi reducerea efortului de convergenţă.
Aceste soluţii sunt disponibile pentru persoanele care nu au nevoie de ochelari de citit sau sunt tineri prezbiţi.
Pentru prezbiţi (cei care poartă ochelari de citit) soluţia cea mai eficientă constă în utilizarea ochelarilor cu lentile progresive pentru lucru (calculator).
În ambele cazuri există avantajele şi dezavantajele generate de folosirea unor astfel de lentile dar utilizînd ochelarii în mod corect rezultatele vor fi superioare oricărui alt tip de ochelari clasici folosiţi anterior.
Literatura de specialitate menţionează şi alte soluţii de compensare optică (compensare prismatică) pentru astfel de situaţii dar aplicabilitatea lor este limitată datorită dificultăţilor de acomodare. În plus, astfel de soluţii au fost avute în vedere de producători în procesul de optimizare al lentilelor descrise.
Uzual, recomandările specialistului vizează soluţia cea mai bună pentru necesităţile dumneavoastră. Variantele inferioare sau superioare soluţiei propuse aduc un deficit, respectiv un plus de confort vizual sau influenţează uşurinţa în întreţinere a ochelarilor, dar şi diferenţe de cost.
Nu există un răspuns pentru întrebarea generală “Care sunt cei mai buni ochelari, … dar care este cea mai bună lentilă?” sau “Care este cel mai mic preţ?”.
Întrebarea corectă este “Ce fel de ochelari corespund cel mai bine necesităţilor mele vizuale?”.