ASTIGMATISM
Atunci cînd privim la distanţă, razele de lumină care pătrund în ochi şi traversează structurile interne ale acestuia sunt focalizate pe retină (în fovee) fără un efort semnificativ al ochiului.
În cazul existenţei astigmatismului, aşa cum se poate observa în imagine, razele de lumină sunt focalizate în două “puncte” diferite (mai exact o succesiune de pete eliptice). În funcţie de asocierea astigmatismului cu miopia sau hipermetropia cele două “puncte” de focalizare pot fi localizate în faţa sau în spatele retinei sau unul în faţă şi celălalt în spate. De asemenea este posibil ca poziţia unuia dintre puncte sa coincidă cu retina.
Această problemă vizuală poate fi cauzată de forma neregulată a corneei şi uneori de forma cristalinului.
În general, este acceptabil să considerăm forma corneei ca fiind sferică. Pentru o descriere sugestivă corneea ideală este comparată cu o calotă sferică obţinută prin secţionarea unei mingi de fotbal.
În cazul corneei cu astigmatism forma este comparată cu o calotă obţinută prin secţionarea unei mingi de rugby. În această situaţie razele de curbură şi puterile dioptrice nu sunt constante pe suprafaţă.
Nu este cunoscută o cauză specifică a apariţiei astigmatismului şi se consideră ca fiind de origine ereditară. Rareori astigmatismul poate rezulta ca o consecinţă a unor traumatisme, intervenţii chirurgicale sau afecţiuni ale ochiului (cheratoconus).
Cel mai adesea este prezent de la naştere şi valoarea sa poate să crească sau să scadă odată cu dezvoltarea ochiului. Astigmatismul fiziologic, cu valoare de 0,50-0,75dpt., este considerat normal, fiind generat de presiunea pleoapelor şi compensat natural de sistemul vizual.
Asemănător miopiei sau hipermetropiei, astigmatismul este caracterizat de neclaritate, dar însoţită de o deformare şi, uneori, dublare a imaginii pe o anumită direcţie. În situaţiile în care astigmatismul există pe un ochi miop sau hipermetrop neclaritatea imaginii se accentuează făcând imposibilă recunoaşterea caracterelor şi obiectelor de dimensiuni mai mici. De asemenea pot apare dureri de cap (cefalee) şi oboseală oculară.
În practică s-a constatat că persoanele cu miopie sau care lucrează timp îndelungat la observarea detaliilor apropie foarte mult pleoapele pentru a îmbunătăţi calitatea imaginii. Ca urmare, uneori, apare o deformare a corneei datorită presiunii suplimentare exercitate de pleoape, deformare similară astigmatismului.
Nu există medicamente pentru prevenţia apariţiei sau tratarea astigmatismului. Nu sunt cunoscute tratamente sigure pentru a preveni apariţia şi evoluţia astigmatismului. Astigmatismul poate fi compensat cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact sau este corectat prin procedee chirurgicale.
Un caz aparte este cel al astigmatismului neregulat (datorat traumatismelor sau afecţiunilor corneei). În astfel de cazuri compensarea cu ochelari nu oferă rezultatele aşteptate iar intervenţia chirurgicală nu este indicată. Soluţia optică cea mai bună este dată de lentilele de contact rigide cu menţiunea că pacientul trebuie să depăşească disconfortul iniţial de acomodare cu lentila de contact.
Utilizarea ochelarilor, lentilelor de contact sau efectuarea unei intervenţii chirurgicale nu poate totdeauna să ofere garanţia obţinerii unei acuităţi vizuale foarte bune deoarece astigmatismul, ca şi alte probleme de vedere, compensat tardiv poate cauza ambliopia, făcînd posibilă apariţia unor situaţii similare celei descrise la hipermetropie.