NOŢIUNI
Acomodaţia este procesul prin care este reglată puterea optică a ochiului pentru a permite vederea clară la orice distanţă. Reglarea puterii optice a ochiului (focalizarea) este posibilă datorită modificării caracteristicilor cristalinului sub acţiunea muşchiului ciliar. Astfel, suprafeţele cristalinului se curbează, dimensiunea se măreşte axial iar indicele de refracţie se modifică dinspre periferie spre centru. Pierderea fiziologică a elasticităţii cristalinului determină imposibilitatea reglării puterii acestuia şi apariţia prezbiopiei.
Acuitatea vizuala oferă măsura în care o persoană poate vedea clar semne, litere, cifre etc. de dimensiuni cât mai mici.
Acuitatea vizuala este definită ca fiind capacitatea sistemului vizual uman de a distinge stimuli vizuali de dimensiuni cât mai reduse. Ea este exprimată ca dimensiunea unghiulară a celui mai mic stimul care mai poate fi perceput.
Ambliopia (cunoscută popular ca “ochi leneş”) este o scădere unilaterală sau, uneori, bilaterală a acuităţii vizuale care nu se îmbunătăţeşte rapid prin compensare optica. Dacă s-a realizat compensarea optica prea tîrziu recîştigarea acuităţii vizuale este parţială sau imposibilă.
Convergenţa este procesul de rotire simultană a globilor oculari unul spre celălalt în mişcarea de urmărire a unui obiect care se apropie, pentru a permite formarea imaginilor acestuia în foveea fiecărui ochi. Convergenţa este necesară pentru a nu apare senzaţia de vedere dublă (diplopia) odată cu apropierea obiectului. Divergenţa este procesul invers convergenţei şi apare la depărtarea obiectului urmărit.
Trebuie menţionat că între procesele de acomodaţie şi convergenţa există o strânsă legătură (avînd o anumită elasticitate), acestea având loc simultan.
Mijloacele de compensare sunt dispozitive cu ajutorul cărora se obţine îmbunătăţirea acuitaţii vizuale şi a confortului vizual al pacientului, în timpul activităţilor cotidiene sau speciale. Exemple: ochelari de vedere, lentile de contact, telelupe, diferite aparate etc.
Optotipurile sunt simbolurile grafice, literele, cifrele, desenele, de diferite dimensiuni, utilizate în cadrul proceselor de testare pentru a determina nivelul de acuitate vizuală.
Refracţia obiectivă este procesul de măsurare realizat cu ajutorul aparatelor şi are ca rezultat măsurarea puterii (refractive) a ochiului. Valorile furnizate nu sunt obligatoriu cele care vă oferă maximum de acuitate vizuală şi confort vizual.
Refracţia subiectivă este procesul de măsurare realizat cu ajutorul foropterului sau folosind rama de probă şi trusa de lentile. În fiecare caz veţi privi panoul cu optotipuri prin lentile având diferite valori ale puterii dioptrice pentru a identifica acele lentile care vă asigură maximum de acuitate vizuala şi confort vizual. Valorile puterilor lentilelor astfel identificate vor fi menţionate în prescripţia finală.
Vederea bună presupune obţinerea unei acuităţi vizuale şi a confortului vizual, maxime, de către persoana testată, cu ajutorul mijlocului de compensare prescris şi realizat (ochelari, lentile de contact) pentru condiţii de utilizare specifice.
Viciile de refracţie (ametropiile) sunt generate de unele anomalii de dezvoltare a diferitelor structuri ale ochiului. Efectul lor este vederea neclară care, cel mai adesea, este compensată cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact sau este corectată prin procedee chirurgicale.